generatia “EMO”
iunie 6, 2008Mi-am ales ca tema pentru un prim articol un subiect “la moda”, si anume generatia “emo”, acei copii depresivi, subiect destul de controversat. Fara a acuza in mod direct acest trend, nu pot insa sa nu recunosc ca amploarea pe care a luat-o este exagerata.
Consider ca este important de lamurit un aspect. “Emo” in adevaratul sau sens nu are nici o legatura cu acesti copii care plang in grup din cauze atat de diverse(cum ar fi insignele care le tot cad de pe peste tot). Toata lumea stie ca “emo” este o abreviere a cuvantului “emotional”. La origine insa, adevaratii fondatori ai curentului, cei ce traiau “emo”in anii ‘80 nu aveau probleme psihice. Termenul era folosit in anii ‘80 pentru a descrie muzica unei trupe ce a pus practic bazele acestui curent. Trupa cu pricina se numea “Rites of Spring” si aborda un stil hardcore punk. Stilul a continuat de atunci sa existe. La ora actuala, una dintre cele mai “hot” trupe “emo” este “Fall Out Boy”, nicidecum “Tokio Hotel” care , consider ca a fost catalogata in mod exagerat drept trupa “emo”.
Fenomenul a luat amploare in ultima vreme si datorita controverselor privitoare la moartea fetei de 12 ani,care, repetand un gest al unui protagonist al unui videoclip”Tokio Hotel” s-a sinucis. Repet ca “Tokio Hotel” nu este trupupa “emo” si consider in acelasi timp ca se exagereraza punand gestul fetei pe seama acestei influente.
Generatia “emo” ramane insa o problema.Mi-ar face mare placere sa primesc comentarii, aprcieri de la un “emo kid”, cum se intituleaza ei. Asta deoarece, eu nu pot privi decat subiectiv si nu pot reusi sa inteleg o astfel de atitudine pe care tinerii “emo” o au. Privind din exterior, ca persoana ce nu este “emo”, acesti copii nu imi apar decat ca niste depresivi, exagerati, penibili chiar. Personal, nu pot sa inteleg motivul pentru care unor tineri le poate face placere sa planga in grup, considerand ca astfel sunt “tru”. Nu pot sa inteleg de ce urasc ei viata. E impotriva firii sa nu iti doresti sa traiesti, sa nu pretuiesti viata, sa nu te bucuri de fiecare moment, bun sau rau.La fel de absurde mi se par si motivele pentru care acestia sustin ca urasc viata, si anume: ca si-au pierdut o insigna, ca au vazut doi oameni care se cearta, ca au pierdut autobuzul, etc. Asta inseamna ca ei urasc toate aspectele vietii. Nu e de mirare asadar de ce se sinucid.
Concluzionand, as vrea doar sa mai adaug ca ,personal, “emo kids” mi se par doar niste persoane disperate sa atraga atentia prin orice mijloace. Au probleme psihice si se plang de depresii pe care si le creaza imaginar si din nimic. Ar trebui sa inteleaga ca o depresie e ceva cat se poate de grav si serios si e inuman sa iti doresti a fi depresiv. Problema este popularitatea de care se bucura acest curent in randul tinerilor. sunt curioasa insa cam ce atitudine va adopta un “emo kid” cand se va trezi din vis la maturitate si va realiza ca si-a pierdut poate cea mai frumoasa perioada din viata plangand si prefacandu-se depresiv. Pobabil ca atunci va intra cu adevarat in depresie…
Articolul tau este interesant, si cel putin in ceea ce priveste istoria curentului emo, instructiv. Totusi cred ca ar trebui facuta o nuantare. Toti copii aflati la varsta adolescentei se confrunta cu o criza de identitate si cauta sa gaseasca o identitate de grup, pe scurt, un grup, care sa le ofere un sentiment de apartenta si protectie. Toate grupurile ofera un model, un tipar prin care adolescentii pot sa traiasca “tru” fie ca e vorba de rockeri, manelisti, rapperi sau emo. Aspectul exterior si comportarea sunt semne ale apartenentei la un anumit grup si la o anumita identitate.
Pe de alta parte, cred ca termenul cheie din “emo kid” este kid. Nu vorbim despre niste adulti, ci despre niste copii, care au probleme de acomodare sociala (probabil ca majoritatea nu au probleme psihice in adevaratul sens al cuvantului), se simt, ca de altfel toti adolescentii, neintelesi de catre cei din jur. Nu doar copii emo s-au sinucis. In trecut, rock-ul a fost considerat vinovat pentru sinuciderea unor copii.
Emo kids reprezinta o subcultura (nu este vorba aici de un termen peiorativ) a societatii noastre, la fel ca rockerii, manelistii, rapperi. Ceea ce poate ii distinge este un anumit aspect exterior socant.
Ceea ce mi se pare ingrijorator este tocmai popularitatea acestui curent. Intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem este de ce asa de multi copii adera la valorile acestui curent, si in ce masura noi am gresit, de ce nu am reusit sa ne apropiem mai mult de ei, astfel incat sa le putem insufla o alta viziune asupra vietii.
vreau doar sa mai spun ca nu stiu cam cu ce i-am mai putea ajuta noi.
Nu am avut rabdare sa citesc tot articolashu pentru ca mi-am perdut rabdarea.
Sunt niste cretini care nu merita nici un fel de ajutor. Sunt rezultatele educatiei primite de la parintii lor si a mentalitatii imbecile.
pe de o parte iti dau dreptate dar pe alta….cred ca pana si atentia pe care le-o dam mediatizandu-i este tocmai ce cauta ei…ca unor copii cpe care nu ii bagi in seama ….sau pe de alta parte pe care tot ii razgaiesti
buna geo…avand in vedere ca sunt cat de cat in domeniu(imi place goticul, emo , visual key si cam tot ce tine de generatia asta “nebuna” a copiilor azi….o am pe sorumia de 12 ani ca model ce sa-i faci, plus ca si io is un copkil si jumatate, doar ma stii^^)….generatia /miscarea emo, cel putin adevarata miscare emo nu are in centrul ei sinuciderea!!generatia emo este o generatie a iubirii!! chestiile astea teribilste cu sinuciderea sau moartea io cred ca au ajuns ca influente ale culturii japoneze, si ma refer in special la miscarea visual key a tinerilor din japonia de azi, la care mai adaug si lolita gothic style, foarte raspandit in japonia, avand la baza influente gotice si victoriene de secol XVIII…astia na, chiar au ceva cu sinuciderea pt ca le sta in sange….japonezii tot timpul au avut o legatura cu ideea asta de sinucidere pus alte chestii mai ciudate pe care noi europenii nu le intelegem….la ei chestia asta e ceva normal, iar noi europenii nu putem percepe pt ca civilizatia lor e foarte diferita de a noastra…problema e ca europenii incearca acum sa preia in stilul lor influente asiatice( probabil asa au incercat si emo) si de aceea s-a ajuns la faze teribiliste pe care le amintesti si tu…chiar si celebra trupa tokyo hotel nu e decat o incercare de adaptare a stilului japonez visual key…..(asemanarile sunt izbitoare, crede-ma!!!!)
as avea inca o groaza de chestii de zis,ai atins un subiect care ma pasioneaza de ceva vreme dar ma intind prea mult si nu am timp..
Felicitari pt articol, si daca vrei sa stii mai multe pe acest subiect iti sugerez o documentare cu privire la cultura tinerilor japonezi de astazi(cauta in special cele doua stiluri pe care ti le-am recomandat) si la cea a europenilor( nu neaparat numai stilul emo, sunt mai multe), ca sa poti vedea asemanari si deosebiri…interesanta este si miscarea hippie din anii 70….Eu personal consider ca stilu emo precum si celeltae nu constituie o subcultura(cum a zis mircea), ci o forma tipica de manifestare a tinerilor de azi….poate si ei la randul lor ne-ar cataloga stilul pe care l-am avut noi ca subcultura…te-ai gandit la chestia asta??Stilurile astea au multe chestii istorice si ideologicce la baza, mult prea mult ca sa fie incadrate in subculturi…ma refer in special la stilul gotic inspirat din cultura medieevala, care sta la baza multor stiluri din ziua de azi…..
O zi buna si multa bafta in cautarea stilurilor/miscarilor daca te pasioneaza subiectuil(la fel ca mine)!!…te pupa lascarici si kinezii ei!!
buna cole….sa stii ca mi-a placut articolul tau…chiar am fost interesat un timp despre aceasta generatie de emo…m-am documentat din mai multe surse si am aflat cum sta treaba cu emo…bafta in continuare…
Georgiana, nu ai nici un drept sa ii judeci.
‘La fel de absurde mi se par si motivele pentru care acestia sustin ca urasc viata’.
poate ca ce e absurd pt tine, pt ei e vital, si invers. avem toti mentalitati diferite, pt ca suntem diferiti. unii sunt acceptati, altii nu. dar asta nu inseamna ca ii putem judea, sau rade de ei. sunt doar copii cu probleme. e normal, fiind o varsta cand inca ne dezvolam (unii sunt chiar la pubertate). e mai bine decat sa fii adult si s-o iei razna, zic eu.
am trecut si eu printr’o perioada de asta….da..o mare parte a adolescentei am fost depresiva….nu prefacuta…multi din copiii astia nu sunt prefacuti…chiar sunt probleme….si nu, nu putem compara…ca sunt altii care nu au ce manca si ei se plang ca nu le acorda parintii atentie…fiecare cu mediul lui, cu viata lui….si unii din ei or sa ajunga la maturitate si nu or sa cada si mai rau in depresie….pur si simplu or sa zambeasca si or sa treaca mai departe…pentru unii e doar o experienta de viata..din care invata..pentru unii e doar moda….dar cei care au intr’adevar probleme trebuie ajutati..sunt doar niste copii…la varsta asta e mult mai usor sa ii aduci pe drumul cel bun..orice om merita ajutat daca are probleme…indiferent de ce muzica asculta…indiferent ce parinti are….de mediul din care provine