Daca, dupa cum am mai spus, cel de-al doile articol, referitor la hotia in sport e mai putin dur la adresa Romaniei, cel dintai prezinta  tara noastra dintr-o perspectiva cu totul negativa. Vedem astfel cum ne situam pe locul 69 in topul celor mai putin corupte tari, dintr-un total de 180 de tari. Conform ancehetei, in Romania institutiile anti-coruptie nu numai ca nu sunt eficinete insa nu dispun nici macar de o legislatie care sa le permita sa isi exercite scopul astfel incat activitatea lor sa isi gaseseasca o finalitate. Astfel, TI critica subminarea activitatii DNA cat si lipa unor sentinte in cazurile de coruptie la nivel inalt si , mai nou, prcaticarea sentintelor cu suspendare. Pe de alta parte, nici noua lege a partidelor politice prin care acestea se vedeau obligate sa isi declare veniturile si contributiile la campanii nu a fost inca adoptata de Guvern.

In acelasi timp, nici Agentia Nationala de Integritate nu scapa criticilor. Din moment ce agentia a fost infiintata la initiativa si la insistentele UE, sustinerea adevarata din partea clasei politice e greu de obtint, motiv pentru care agentia nu poate fi o insitutie cu adevarat eficienta in domeniul sau de activitate si tinde din ce in ce mai mult sa devina o arma politica.

Nici CSM-ul nu scapa criticilor TI in conditiile in care nu se respecta cadrul legal ce impune membrilor CSM  sa fie suspendati din pozitiile de judecatori sau din birourile de procuratura.

in cel de-al doilea caz, in ceea ce priveste coruptia  in sport, romanii sunt mai bine pozitionati, mai exact pe locul 7, find intrecuti de Italia, Franta sau, in pofida tuturor asteptarilor, Germania.

Vedem astfel cum , ca de fiecare data, romanii isi  fac simtita prezenta si acum in topuri care ii prezinta in situatii nu tocmai roz. Ca intotdeauna,  romanii sunt vazuti ca fiind unul dintre cele mai corupte popoare. Acest flagel de care se pare ca nu mai scapam, nu face decat sa ne eticheteze in ochii opiniei publice internationale.

 Intrebarea care se pune este ce e de facut pentru a remedia situatia, pentru a imbunatati imaginea pe care romanii o au in UE. Iar ca solutii imediate nu pot fi in nici un caz masuri de reducere a coruptiei, pentru ca, dupa cum am observat cu totii, sansele ca acest flagel sa fie stins intr-un timp scurt sunt slabe. Romani nu sunt promovati insa nci macar prin alte mijloace, conditii in care romanii devin o “oaie neagra” pe care toata Europa o arata cu degetul. Concludente in acest sens sunt conflictele cu romanii din Italia si nu numai.

Poate ca dau dovada de prea mult optimism si entuziasm daca inca mai consider ca ne putem promova si o imagine pozitiva pe langa toate acuzele ce ni se aduc…

Cum era de asteptat, atmosfera a fost una anti-manele. Ba mai mult chiar, festivalul isi propunea slavarea culturii romanesti. Poetul Daniel Corbu afirma chiar ca intentioneaza ca in ultima zi a festivalului sa lanseze un mesaj inedit anti-manele prin construirea unei piramide cu mesaje audio-video cu  manele carora sa le dea foc.

Fara a ma transpune intr-un aparator al vreuneia dintre “tabere”, desi personal sunt impotriva manelelor, consider aceasta masura oarecum exagerata. Mai mult decat atat, consider ca aceasta campanie inversunata anti-manele nu face decat sa limiteze liberatea de expresie. Nu inteleg de ce atata timp cat este permisa difuzarea de  reviste precum Playboy sau altele din aceeasi cateogrie in numle drepului la libera exprimare, manelele sunt condamnate.

Un prieten imi spunea chiar ca un asemenea gest il duce cu gandul la arderea cartilor considerate daunatoare de catre nazisti. Nu pot decat sa fiu de acord cu o astfel de afirmatie atata timp cat o campanie anti-manele se face intr-un mod atat de agresiv.

Totodata, consider ca principiul care sta la baza acestor actiuni, si anume acela de salvare a culturii romanesti este exagerat. Atata timp cat se incearca salvarea culturii prin epurarea de manele si impunerea unei culturi de neo-avangarda cred ca nu se rezolva nimic.

Adevarata provocare a culturii romanesti ramane renuntarea la acest “razboi” absurd si acceptarea tuturor genurilor de muzica si toate modalitatile de exprimare artistica. Nu putem impune nimanui nimic intr-o societate care se vrea a fi “libera”.

Consider ca este important de lamurit un aspect. “Emo” in adevaratul sau sens nu are nici o legatura cu acesti copii care plang in grup din  cauze atat de diverse(cum ar fi insignele care le tot cad de pe peste tot). Toata lumea stie ca “emo” este o abreviere a cuvantului “emotional”. La origine insa, adevaratii fondatori ai curentului, cei ce traiau “emo”in anii ’80 nu aveau probleme psihice. Termenul era folosit in anii ’80 pentru a descrie muzica unei trupe ce a pus practic bazele acestui curent. Trupa cu pricina se numea “Rites of Spring” si aborda un stil hardcore punk. Stilul a continuat de atunci sa existe. La ora actuala, una dintre cele mai “hot” trupe “emo” este “Fall Out Boy”, nicidecum “Tokio Hotel” care , consider ca a fost catalogata in mod exagerat drept trupa “emo”.

Fenomenul a luat amploare in ultima vreme si datorita controverselor privitoare la moartea fetei de 12 ani,care, repetand un gest al unui protagonist al unui videoclip”Tokio Hotel” s-a sinucis. Repet ca “Tokio Hotel” nu este trupupa “emo” si consider in acelasi timp ca se exagereraza punand gestul fetei pe seama acestei influente.

Generatia “emo” ramane insa o problema.Mi-ar face mare placere sa primesc comentarii, aprcieri de la un “emo kid”, cum se intituleaza ei. Asta deoarece, eu nu pot privi decat subiectiv si nu pot reusi sa inteleg o astfel de atitudine pe care tinerii “emo” o au. Privind din exterior, ca persoana ce nu este “emo”, acesti copii nu imi apar decat ca niste depresivi, exagerati, penibili chiar. Personal, nu pot sa inteleg motivul pentru care unor tineri le poate face placere sa planga in grup, considerand ca astfel sunt “tru”. Nu pot sa inteleg de ce urasc ei viata. E impotriva firii sa nu iti doresti sa traiesti, sa nu pretuiesti viata, sa nu te bucuri de fiecare moment, bun sau rau.La fel de absurde mi se par si motivele pentru care acestia sustin ca urasc viata, si anume: ca si-au pierdut o insigna, ca au vazut doi oameni care se cearta, ca au pierdut autobuzul, etc. Asta inseamna ca ei urasc toate aspectele vietii. Nu e de mirare asadar de ce se sinucid.

Concluzionand, as vrea doar sa mai adaug ca ,personal, “emo kids” mi se par doar  niste persoane disperate sa atraga atentia prin orice mijloace. Au probleme psihice si se plang de depresii pe care si le creaza imaginar si din nimic. Ar trebui sa inteleaga ca o depresie e ceva cat se poate de grav si serios si e inuman sa iti doresti a fi depresiv. Problema este popularitatea de care se bucura acest curent in randul tinerilor. sunt curioasa insa cam ce atitudine va adopta un “emo kid” cand se va trezi din vis la maturitate si va realiza ca si-a pierdut poate cea mai frumoasa perioada din viata plangand si prefacandu-se depresiv. Pobabil ca atunci va intra cu adevarat in depresie…